Invitatie la lectura. Astazi, Emil Cioran "Singuratate si destin"

O invitatie la o plimbare in timp si in spatiu cu un Emil Cioran foarte tanar. Din Romania in Germania nazista, din nou in Romania natala si cateva fragmente din Franta sub ocupatie, pentru a ajunge la concluzia: "Personne n'existe".

78 de articole publicate de Emil Cioran intre anii 1931-1943 in diverse ziare romanesti sunt adunate in volumul "Singuratate si destin" ( Editura Humanitas 1991). Volumul este tradus in franceza de Alain Paruit, "Solitude et destin" si apare in colectia "Arcades" a editurii Galimard in 2004. Cu acest volum, Cioran pare a-si asuma trecutul si simpatiile naziste de la acea epoca. De ce "pare"? Pentru ca cele 78 de articole au fost alese de autor, multe altele, prea angajate politic, fiind ignorate cu buna stiinta ( mai multe amanunte despre acest episod, in cartea Alexandrei Laignel-Lavastine: " Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme").

Editorii ne ofera aceasta lectura ca pe "Cioran d'avant pour mieux comprendre Cioran d'apres".

Primele texte, relatif inofensive, sunt scrise intr-o Romania aflata in plina criza: perioada tulbure de dupa razboi si reunificare, criza economica din 1929. Dar sejurul de aproape 3 ani in Germania, intre 1993 si 1935, schimba vizibil tematica articolelor lui Cioran. Daca in primele autorul era interesat de " Formes de la vie interieure" si "La structure de la connaissance religieuse", in urmatoarele se poate vorbi de un Cioran fanatizat ( este cazul articolelor " La Roumanie devant l'etranger" si " Le culte de la force").

La intoarcerea in Romania, in 1935, regasim acest fanatism al lui Cioran ("La nécéssite du radicalisme" este un exemplu in acest sens).

Un text scris la Paris si intitulat:"Fragments du Quartier Latin" este mult mai apropiat de Cioran "d'apres" si cel mai cunoscut de altfel cititorului.

Ultimul articol din acest volum este scris in perioada ocupatiei naziste la Paris; extrem de potrivit scrierilor din " Bréviaire des vaincus" acesta tradeaza amaraciunea si deziluzia autorului:

"A quoi m’ont servi tous les hommes que j’ai connus, aimés, haïs ? Lorsqu’on dresse le bilan, à un moment de solitude, on ne comprend que trop qu’on a jamais rencontré personne, que les amours et les amitiés ne sont même pas des illusions, qu’on a jamais été que soi-même, seul, seul à en crever, condamné, malheureux".
Si deci......."Personne n’existe".

N.B. Ce nu veti citi in acest volum? Un articol in care Cioran afirma que " le merite de Hitler est d'avoir su aneantir l'esprit critique de toute une nation" ( "Cioran l'hérétique" de Patrice Bollon), nici cel in care face un rezumat al unei intalniri-discutii cu un tanar hitlerist si nici cel in care il lauda pe Ludwig Klages, filosof cucerit de ideologia Führer-ului.