22/04/2013
Update
Elise, alegerea ta este excelenta avand in vedere ca azi este
"Journée Mondiale de la Terre"
Alaturi de fotografia propusa de tine, adaug si eu alte doua, cu unul dintre cele mai frumoase locuri din lume ( si nu este doar o parere personala):
Les cascades d'Iguazu ( lieu magnifique entre Argentine et Bresil):
@Edrina
Va propun o evadare în natura pentru cei care nu pot pleca în vacanta (e si cazul meu din pacate):
Imaginile sunt superbe (petite pointe de nostalgie!)
THE WATER
http://vimeo.com/30447882
THE MOUNTAIN
http://vimeo.com/22439234
Bucurati-va de viata!
Elise
06/04/2013
"Fericirea este o opţiune a fiecăruia şi nu un dat."
http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/fericirea-teama-provocarea-omentine-1_515ddc2200f5182b85855358/index.html
ps: Mi-a placut treaba aia, citez "ca sa exersezi idea de a fi fericit trebuie sa tii un jurnal al fericirii"; mi-am adus aminte ca la vârsta adolescentei eu si colegii mei de clasa aveam caiet de amintiri. Mai tineti minte (aia de sunteti la fel ca si mine, la vârsta senectutii!!!) : "Pe nisipul de pe mare/Eu am scris ca te iubesc/A venit apa cea mare/ Si cuvintele s-au sters"? Hi, hi!
Ceci dit, sunt câteva idei bune în articolul de mai sus. A réfléchir!
http://www.youtube.com/watch?v=OpQFFLBMEPI
Elise
30/03/2013
"Un Picasso pour cent euros"
«L’Homme au gibus», de Pablo Picasso (1914). - Photo Succession Picasso
Interesant concept! Dupa posibilitatea de a participa la achizitionarea unei opere de arta de Jean Auguste Dominique Ingres, "L’Arétin et l’envoyé de Charles Quint " propusa de "Musée des Beaux-Arts de Lyon"
http://www.mairie9.lyon.fr/actualite/culture-et-loisirs/participez-a-lacquisition-dune-uvre-dart-_9.html
dupa apelul la donatii pentru restaurarea "Dôme du Panthéon et du pont-levis du Mont-Saint-Michel" ( ca sa amintim numai doua, mai recente)
http://www.culturecommunication.gouv.fr/Politiques-ministerielles/Mecenat/Mecenat-articles-a-la-une/Appel-aux-dons-des-Monuments-nationaux
o alta forma inedita de a strange fonduri pentru sustinerea "Tyr, ville du Liban classée au patrimoine mondial de l’Unesco":
http://next.liberation.fr/arts/2013/03/28/un-picasso-sur-votre-mur_891903
O tombola ( 50 000 de bilete) organizata de
"l’Association internationale pour la sauvegarde de Tyr (Aist) avec le soutien de Sotheby’s International" !
Castigatorul va avea imensa placere de a fi posesorul acestui desen de Picasso!
Cineva interesat(a) ? :-)
http://www.1picasso100euros.com./
Mai multe detalii in articolul din "Liberation":
http://next.liberation.fr/arts/2013/03/28/un-picasso-sur-votre-mur_891903
@Edrina
18/03/2013
Tot astazi am primit vizita Carrei, o veche cunostinta de pe FF. O vizita si o invitatie de a face cunostinta cu blogul sau (ei da, nu suntem singurii, nici primii, concurenta ne urmareste :-)), blog unde a avut amabilitatea sa prezinte "blogu' intr-un picior".Multumim Carrei pentru vizita si pentru sustinere!
http://va-invit-sa-cream-un-blog.blogspot.fr/
@Edrina
8/03/2013
O creanga inflorita si cativa ghiocei (in urma discutiei cu Elise si pentru primul copac inflorit pe care l-am vazut anul acesta):
Chestii-socoteli, de inceput de primavara...
--->
Lac de Guéry, mars 2013
(altitudine 1200m, ora 07.00, temperatura -8°)
Locul faptei
Fort Knox
- Breakfast of the champions -
= KONIEC FILMA =
.......................................................................................................
Bonus, making off :
"The fish doesn't think. The fish is mute, expressionless. The fish doesn't think because the fish knows everything."
(Johnny Depp - 'Arizona Dream')
http://www.youtube.com/watch?v=3NHsNTWKC2s
Bétisier :
http://www.youtube.com/watch?v=L5Vh2w_PMac
- Milasan -
03/03/2013
O fotografie intitulata "Un optimist", trimisa de un foarte bun prieten cu care chiuleam pe vremea studentiei de la cursurile plictisitoare. Cu scuzele de rigoare pentru termenul "c...at". La o adica, imprumutam "une couche" din prima parte a topicului....
28/02/2013
Deocamdata nu am nici o plangere, nu ma doare nici capul si nu ma deranjeaza nici maselele, copiii sunt intregi, sotul la fel, nu am nici o marturisire interesanta de facut ( doar ca ieri am stat pe terasa intr-un picior si m-am conversat cu o cioara, ce-si facea siesta in copacul alaturat).
Asa ca sparg gheata cu piciorul altcuiva ( si in capul altcuiva), felicitand-o pe VV care azi noapte s-a trezit cu un cadou de 3 kg si ceva, in urletele mamei si ochii speriati ai tatalui ( scuze celor in cauza pentru descrierea plastica a evenimentului), un cadou de nota 10 si de sex F, care o trece pe blonda VV in categoria bunicelor!
Draga VV, profita cat poti de blog si plimbari prin NY ca daca treci la bib-uri si schimbat "couches" ti se schimba si culoarea parului si nu mai poti sa ceri ajutorul pretextand ca esti, uneori, blonda! :-)
Si o dedicatie simpaticei bunici:
Jacques Brel Grand'mère
Multumesc multumesc pentru strigare si pentru urari . Fie intr-un ceas bun , sau Mazal Tov . Se spune ca frumusetea este invers proportionala cu intelepciunea , adica blondul mascheaza experienta ( he he he ce-am dat-o pe dupa piersic ). Important este ca eu sa ma simt tanara si elanul sa nu ma paraseasca niciodata. Atata timp cat am copiii si prieteni minunati ca voi ....capul sus si ..." pe cai ca se filmeaza" .Las' ca vin eu la voi sa inchinam o cupa pentru primul meu nepot/ata ( Gemma Daciana Aelenna ) ..... pe care Buni ( adica Je ) o s-o strige Daciana .Dixit .
RépondreSupprimerEu va urez la toti si la toate o primavara plina de "martisoare" frumoase!
RépondreSupprimerSa ne traiesti, mam' mare si sa ramai repetenta cat mai des la capitolul nepotisme! Una bucata dedicatiune (mai tardiva, ce-i drept) ca sa te tina in forma:
RépondreSupprimerhttp://upchucky.org/
Pentru toate damele si demoazelele, o primavara cat mai insorita!
Lemon Drops - I Live In The Springtime
http://www.youtube.com/watch?v=JGI6S-whJuw
Si pentru pacatosii la copca (pardon, pescari ca asta nu ierea cu ascutitu') avem o speciala:
Chris Rea - Gone Fishing
http://www.youtube.com/watch?v=WsEHnvyUBDc
Milasan,
RépondreSupprimerAm o intrebare de la pescarii amatori ai familiei: cat masoara monstruletii aia prinsi la copca, din ultima photo?
Si ce-ai facut cu ei?
Merci!
In jur de 30 de cm fiecare.
SupprimerSoarta lor insa, n-a fost una dintre cele mai fericite. Au sfarsit in burtica mea personala...da' pot spune cu mana pe inima, ca s-au comportat demn pana in ultima clipa, iar cauza pentru care s-au dus pe vesnicele plaiuri ale vanatorii,a fost una dintre cele mai nobile. Niste printzi quoi!
:-)
Aha, deci asa sta situatia! Si nu ai postat si tu o poza cu oala aburinda cu ciorba de peste! Sau o tigaie acolo, daca i-ati prajit! Burtica nu cerem sa o vizionam, dar oala, oala domle, oala: unde este oala?
SupprimerElise,
RépondreSupprimerScuza-mi lipsa de entuziasm pentru povestea asta cu 8 martie, dar pur si simplu nu "sarbatoresc" nici 1 martie, nici 8 martie, nici ziua tatalui, mamei, bunicilor, secretarelor sau a musetelului. Suntem 4 persoane in familie, 4 aniversari si (doar) 3 sarbatori ale numelui, plus aniversarea casatoriei, daca mai adaug Paste si Craciun ajung la o medie de aproape o aniversare pe luna, ceea ce e arhisuficient pentru mine!
In plus am si niste amintiri mioritice despre evenimentele astea primavaratice, cu alergat dupa cadouri pentru mama, bunica, diriginta....ma rog, stii si tu cum se purta in "tinerete".
Dar aste doar o parere personala si sunt sigura ca o vei intelege!
O zi placuta, plina de flori, daruite sau primite!
PS Constat ca mai sunt si alte persoane de aceeasi parere:
"Argumente contra zilei de 8 Martie"
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/argumente-zilei-8-martie-1_51399eb200f5182b85e1c4c9/index.html
Nu subscriu la tot ce zice autoarea in articol, dar cu ideea principala sunt de acord.
Edrina,
RépondreSupprimerDeparte de mine gandul de a converti pe cineva la ideile mele, mai ales când e vorba de o zi banala din an!
Dupa cum stii aici, în Franta nu se sarbatoreste deloc deci nici un pericol de cadouri si alte manele mioritice.
Personal nu sarbatoresc nici o zi, nici de nume, nici de nastere, nici Paste, nici Craciun (ca lucrez!)
Pentru mine sarbatoarea e ori de câte ori pot petrece un moment bun în compania persoanelor importante din viata mea.
Am postat articolul pentru ca era legat de ziua Femeii. Pentru ca mi-am auzit fratii la telefon azi dimineata. Pentru ca mama mi-a zis ca ma iubeste (chiar daca stiu deja de vreo 40 de ani!).
Pentru ca am ras cu lacrimi de un banc (greu cu râsul în ultima vreme!). Pentru ca azi e o zi de primavara, calda si însorita. Pentru ca mi-e dor de ghiocei...
O zi frumoasa la toti!
Aaah, daca e vorba de ghiocei, atunci facem o sarbatoare a ghioceilor, dar numai a ghioceilor, fara martisoare si bla-bla-bla-uri!
SupprimerLa ce banc ai ras cu atata pofta azi dimineata? Nu vrei sa-l postezi?
Merci!
!pour le picnic-atipic: pic-pic-j'apporte un "support"
RépondreSupprimerhttp://va-invit-sa-cream-un-blog.blogspot.fr/
He, he, ce surpriza! Iti pierdusem urma Carra, nu te-am mai "vazut" pe filiera in ultimii ani.
SupprimerMerci pentru invitatia facuta blogului nostru. Poti sa dai mai multe amanunte? Blogul nostru e abia la inceput, schioapata dupa cum vezi si are un stil heteroclit, de asta l-am si numit picnic-atipic: fiecare aduce ce poate si daca poate, ca la un picnic. Mai un banc, mai un peste sau o creanga inflorita, o melodie sau o stire noua.....
Merci pentru vizita!
Edrina, Am citit aproape tot, ianuarie-februarie, din martie pe sarite, dar... imi plac lucrurile atipice, tocmai de-aia am adus (pentru inceput) un "suport", pentru un picnic ce se respecta, e necesar un.......... c o v o r.
RépondreSupprimerAlte amanunte: click pe link. In cursul zilei de luni, o sa fac loc pe prima pagina pentru un "pantof" - blogul vostru implineste in curand primul trimestru de viata si are nevoie de MINE :-)
- Quelle pointure?!
Carra
p.s.1. surpriza este reciproca, mersi pentru primire.
p.s.2. de Pythagore am auzit, astept sa-mi prezinti echipa.
Dintr-un oras nehotarat daca sa accepte sosirea primaverii sau plecarea iernii , intr-un recital al vantului , alaturi de o cafea, cu salul strans privesc pe geam doua veverite gri care alearga neastamparate de pe un copac pe altul. O muzica imi incalzeste sufletul . O impart cu voi.Florin mi-a fost coleg .
RépondreSupprimerFlorin Niculescu (n. 08 februarie 1967 în București) este un violonist român de etnie (țigan). El este considerat unul dintre cei mai buni violonisti de jazz manouche din zilele noastre, succesorul lui Stéphane Grappelli . Recunoscut pentru tehnica sa impresionanta si virtuozitate, precum și pentru sensibilitatea sa muzicală,Niculescu a fost numit "succesorul la Grappelli"
În 1995, el sa alăturat trupei Romane și, în 2001, a fost invitat de către Biréli Lagrène să se alăture lui in "Proiectul țigan", inspirat de du Quintette Hot Club de France.
Cuplul Biréli Lagrène-Florin Niculescu se vrea a fi reeditarea celebrului cuplu Django Reinhardt-Stéphane Grappelli.
Auditie placuta
FLORIN NICULESCU DJANGO SYMPHONIC Violin Jazz Classical Gipsy Tzigane
http://www.youtube.com/watch?v=ycX_J41Nh_k
VV....visatoare
Mircea Crişan
RépondreSupprimerVi-l amintiti...e internat de cativa ani intr-un "Heim" (spital-azil pt varstnici) din Dusseldorf, suferă de Alzheimer.Fiul lui şi-al Sorinei Dan (şi ea a avut aceeasi boală) e stomatolog în Dusseldorf, îi finanţează spitalizarea si asistenţa medicală
O pastila de zambet pentru azi ...
Halal de mine, am murit!
Şi nu e prima oară şi sper, nici ultima.
Mama nu a avut lapte să mă alăpteze - aşa că, de mic copil, eram mort după ciocolată cu lapte.
De la şapte ani, am început să fiu mort după carne. De găină, de porc, de vacă - carne să fie.
A urmat moartea după sexul frumos. Oricât de borâtă ar fi fost, nu conta – „sex frumos” să fie.
Pe urmă, când am început să câştig mai mult decât bine, au fost ele moarte după mine. Eram mic, gras, neglijent..., dar pentru ele arătăm ca Ben Hur, dibaci - ca D'Àrtagnan şi mai deştept ca Einstein.
Pe urmă, am început să fiu mort după turnee în străinătate. Am ajuns să cunosc cele mai importante puncte turistice în Europa.
În Bulgaria, ştiam pe de rost toate adresele fabricilor de brânză şi cojocăriile cele mai convenabile.
Din măreaţa Uniune Sovietică, am văzut toate magazinele de ciorapi de damă fără dungă - pe ruseşte „bez sir”. Şi am cumpărat primul magnetofon portabil rusesc, după care muream. Patru oameni îl purtau cu uşurinţă. Şi cu încă doi, se putea urca cu uşurinţă pe o masă - magnetofonul...
La Paris, muream după stofe. Am vizitat de nenumărate ori renumitul punct turistic „Samaritana”, care avea toate resturile de cupoane din întreaga Franţă...
De acolo, am achiziţionat 11,6 metri din material de pardesiu de damă, cu care am îmbrăcat opt prietene de-ale mele. Muream după ele când le vedeam toate în acelaşi pardesiu de aceeaşi culoare şi din aceeaşi stofă. Fiecare era „unică în Bucureşti” şi numai eu ştiam ce e cu paltoanele alea. Nu am mai fost departe de moarte. Din clipa aia, ştia şi nevastă-mea pe toate iubitele din capitală. După scandalul cuvenit pe care mi l-a făcut, m-a acuzat de ce nu i-am adus şi materiale bărbăteşti - pentru gealaţii ei la care avea şi ea obligaţii, că o suportau toţi.
După succesul cu teatrul de revistă în Berlinul de răsărit, muream să văd şi vestul...
Un teatru foarte renumit din Berlinul de vest mi-a oferit un angajament de un an. Dar numai mie. Fără ansamblu întreg şi mai ales fără cei şase aşa-zişi jurnalişti, care stăteau în holul hotelului, din zori şi până noapte, citind 16 ore sau şi mai mult, din acelaşi ziar şi mai ales, pe aceeaşi pagină.
Ministra inculturii a respins oferta, pe motivul că teatrul românesc nu-şi putea face nevoile fără mine.
După doi ani, cu ocazia celui de-al doilea turneu, mi-am prelungit şezutul la Paris. Am rămas singur acolo, fără sprijinul partidului iubit. Şi fără jurnalişti. Ce-aş fi murit să le fi văzut faţa când am plecat!
Singura consolare a fost un contract oferit în Israel de 30 mii de dolari, care însemnau diurna mea în străinătate pe 16 ani. Bineînţeles, au reuşit să mă convingă!
Şi de atunci, nu am mai avut plăcerea să iau parte la nici o şedinţă. Adică, îmi iau partea, dar fără şedinţe. Dar de uitat, nu le-am uitat. Cu toate că nu am fost nici o dată mort după ele. Nici până acum.
Aşa că moartea, în comparaţie cu şedinţele alea, nu mă mai poate speria. Dar, dacă mai întârzie mult, se sperie ea de mine.
Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la odihna meritată.
Nu apuc să fac un concediu. După producţia de vară, în care joc fără interupere de 14 ani într-o piesă de aventuri eroice - a la Iancu Jianu sau mai bine zis la Horia, Cloşca şi Mircea Crişan, am trecut direct într-o producţie pentru copii. A trebuit să învăţ, într-un timp foarte scurt, o piesă nouă. Rolul principal. Din nou, se poate spune despre Crişan „Ce minte, domne', ce minte!”
...........
VV......care-l asculta pe Mircea Crisan de sub plapuma la Vocea Americii in '85 -'86...
RépondreSupprimerCEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI
Charlotte, Carolina de Nord
Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de
scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut
nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat
companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost
distruse intr-o serie de "mici focuri".
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca
avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.
Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de
asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin "neserioasa".
Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de
asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv
impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi "foc acceptabil",
iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare
a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea
tigarilor in "incendiu".
ACUM URMEAZA FAZA TARE
Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta
sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul
anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru
incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24
de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$
Aceasta poveste are la baza o intamplare adevarata si a castigat Locul I la
concursul "Recent Criminal Lawyers Award Contest"
21/03/2013
RépondreSupprimer"Mircea Crişan"
Vi-l amintiti...e internat de cativa ani intr-un "Heim" (spital-azil pt varstnici) din Dusseldorf, suferă de Alzheimer.Fiul lui şi-al Sorinei Dan (şi ea a avut aceeasi boală) e stomatolog în Dusseldorf, îi finanţează spitalizarea si asistenţa medicală.
O pastila de zambet pentru azi ...
"Halal de mine, am murit!
Şi nu e prima oară şi sper, nici ultima.
Mama nu a avut lapte să mă alăpteze - aşa că, de mic copil, eram mort după ciocolată cu lapte.
De la şapte ani, am început să fiu mort după carne. De găină, de porc, de vacă - carne să fie.
A urmat moartea după sexul frumos. Oricât de borâtă ar fi fost, nu conta – „sex frumos” să fie.
Pe urmă, când am început să câştig mai mult decât bine, au fost ele moarte după mine. Eram mic, gras, neglijent..., dar pentru ele arătăm ca Ben Hur, dibaci - ca D'Àrtagnan şi mai deştept ca Einstein.
Pe urmă, am început să fiu mort după turnee în străinătate. Am ajuns să cunosc cele mai importante puncte turistice în Europa.
În Bulgaria, ştiam pe de rost toate adresele fabricilor de brânză şi cojocăriile cele mai convenabile.
Din măreaţa Uniune Sovietică, am văzut toate magazinele de ciorapi de damă fără dungă - pe ruseşte „bez sir”. Şi am cumpărat primul magnetofon portabil rusesc, după care muream. Patru oameni îl purtau cu uşurinţă. Şi cu încă doi, se putea urca cu uşurinţă pe o masă - magnetofonul...
La Paris, muream după stofe. Am vizitat de nenumărate ori renumitul punct turistic „Samaritana”, care avea toate resturile de cupoane din întreaga Franţă...
De acolo, am achiziţionat 11,6 metri din material de pardesiu de damă, cu care am îmbrăcat opt prietene de-ale mele. Muream după ele când le vedeam toate în acelaşi pardesiu de aceeaşi culoare şi din aceeaşi stofă. Fiecare era „unică în Bucureşti” şi numai eu ştiam ce e cu paltoanele alea. Nu am mai fost departe de moarte. Din clipa aia, ştia şi nevastă-mea pe toate iubitele din capitală. După scandalul cuvenit pe care mi l-a făcut, m-a acuzat de ce nu i-am adus şi materiale bărbăteşti - pentru gealaţii ei la care avea şi ea obligaţii, că o suportau toţi.
După succesul cu teatrul de revistă în Berlinul de răsărit, muream să văd şi vestul...
Un teatru foarte renumit din Berlinul de vest mi-a oferit un angajament de un an. Dar numai mie. Fără ansamblu întreg şi mai ales fără cei şase aşa-zişi jurnalişti, care stăteau în holul hotelului, din zori şi până noapte, citind 16 ore sau şi mai mult, din acelaşi ziar şi mai ales, pe aceeaşi pagină.
Ministra inculturii a respins oferta, pe motivul că teatrul românesc nu-şi putea face nevoile fără mine.
După doi ani, cu ocazia celui de-al doilea turneu, mi-am prelungit şezutul la Paris. Am rămas singur acolo, fără sprijinul partidului iubit. Şi fără jurnalişti. Ce-aş fi murit să le fi văzut faţa când am plecat!
Singura consolare a fost un contract oferit în Israel de 30 mii de dolari, care însemnau diurna mea în străinătate pe 16 ani. Bineînţeles, au reuşit să mă convingă!
Şi de atunci, nu am mai avut plăcerea să iau parte la nici o şedinţă. Adică, îmi iau partea, dar fără şedinţe. Dar de uitat, nu le-am uitat. Cu toate că nu am fost nici o dată mort după ele. Nici până acum.
Aşa că moartea, în comparaţie cu şedinţele alea, nu mă mai poate speria. Dar, dacă mai întârzie mult, se sperie ea de mine.
Deocamdată, nu am trecut nici la veşnica odihnă şi nici la odihna meritată.
Nu apuc să fac un concediu. După producţia de vară, în care joc fără interupere de 14 ani într-o piesă de aventuri eroice - a la Iancu Jianu sau mai bine zis la Horia, Cloşca şi Mircea Crişan, am trecut direct într-o producţie pentru copii. A trebuit să învăţ, într-un timp foarte scurt, o piesă nouă. Rolul principal. Din nou, se poate spune despre Crişan „Ce minte, domne', ce minte!” "
...........
@VV......care-l asculta pe Mircea Crisan de sub plapuma la Vocea Americii in '85 -'86...
18/03/2013
RépondreSupprimerIntr-un oras nehotarat daca sa accepte sosirea primaverii sau plecarea iernii, intr-un recital al vantului , alaturi de o cafea, cu salul strans privesc pe geam doua veverite gri care alearga neastamparate de pe un copac pe altul. O muzica imi incalzeste sufletul. O impart cu voi. Florin mi-a fost coleg .
Florin Niculescu (n. 08 februarie 1967 în București) este un violonist român de etnie (țigan). El este considerat unul dintre cei mai buni violonisti de jazz manouche din zilele noastre, succesorul lui Stéphane Grappelli . Recunoscut pentru tehnica sa impresionanta si virtuozitate, precum și pentru sensibilitatea sa muzicală,Niculescu a fost numit "succesorul la Grappelli"
În 1995, el sa alăturat trupei Romane și, în 2001, a fost invitat de către Biréli Lagrène să se alăture lui in "Proiectul țigan", inspirat de du Quintette Hot Club de France.
Cuplul Biréli Lagrène-Florin Niculescu se vrea a fi reeditarea celebrului cuplu Django Reinhardt-Stéphane Grappelli.
Auditie placuta
FLORIN NICULESCU DJANGO SYMPHONIC Violin Jazz Classical Gipsy Tzigane
http://www.youtube.com/watch?v=ycX_J41Nh_k
@VV....visatoare
17/03/2013
RépondreSupprimerAm ezitat daca sa adaug articolul de mai jos la rubrica "Revista Presei" sau la cea intitulata "Bancuri" asa ca a aterizat aici:
"Podiumul produselor româneşti din Italia este acesta: berea la pet, seminţele prăjite şi pufuleţii. Iar la băuturi, cel mai vândut sortiment este "Grasa de Cotnari", dezvăluie Martinescu. Foarte căutate, mai spune el, sunt "murăturile noastre tradiţionale, varza noastră murată, dulceţurile noastre, Fanta noastră de struguri". Ce caută Fanta din România în Italia? Aici nu este? "Fanta de struguri nu. Apoi aducem Coca Cola şi Pepsi la 2,5 litri, care se fac doar în România. La fel, berea la pet de 2,5 litri care are foarte mare succes aici, doar în România se face.""
Mai multe detalii despre subiect:
Gazeta Romaneasca: "Incepe invazia produselor romanesti"
@Edrina
LA MULTI ANI Doamnelor!
RépondreSupprimer"MESERIA DE FEMEIE"
Autor: Ştefan Mitroi 07 Mar 2013 - 14:03 JURNALUL NATIONAL
"Este cea mai importantă meserie din lume. Fără ea n-ar exista viaţa. N-ar exista niciunul dintre noi. Dumnezeu ne-a creat, dar ne-a dat viaţă o femeie. Deşi nu este recunoscută oficial ca religie, dragostea este religia al cărei dumnezeu este ea. Fiecare bărbat, indiferent de vârstă şi religie, poartă biserica unde-i poate săruta icoana şi slăvi numele, în propriul piept. E chiar inima sa. Numai că unii trec rar sau nu trec deloc pe aici. Poate că ăsta şi este răul cel mai mare al lumii acesteia: se poate trăi în ea fără dragoste! A uita de icoana mamei, a nu-ţi păsa de îngrijorările celei care îţi este soţie sau fiică asta înseamnă, a trăi fără dragoste. Mai bine zis, fără a înapoia măcar un strop din dragostea care ţi s-a dat şi ţi se dă. În asta şi constă meseria de femeie, oferă dragoste, cu carul, inclusiv cu cel mare, de pe cer. Arătaţi-mi viaţa unui singur bărbat în care să nu fi intrat mai devreme sau mai târziu cel puţin un car vârfuit cu dragoste!
Fără meseria de femeie n-ar exista frumuseţe, iar fără frumuseţe n-ar mai avea nici cine, nici ce să salveze această lume! Am văzut recent într-o ţară în care există foarte multă lumină că lumina nu se întâlneşte aproape niciodată cu chipul femeilor. Acestea erau înveşmântate de la călcâie până la sprâncene în negru, iar de la vârful picioarelor până la gene, tot în negru. Oare de ce nu în culoarea cerului, albastru? Sau în verde, culoarea copacilor care aproape că nu existau acolo. Sau în galben, culoarea lunii, ce răsărea numai pe jumătate în locurile acelea. Sau în roşu, culoarea sângelui despre care se spune că este şi a dragostei. Există fără îndoială şi sânge şi dragoste în ţara respectivă. Uneori chiar prea mult sânge, îl poţi vedea şiroind pe străzi, spre deosebire de dragoste şi frumuseţe care par să fugă de lumină. Nu-mi propun să judec această fugă, sunt regulile unei lumi pe care o accept, deşi nu reuşesc s-o înţeleg.
Dezavantajul lumii în care lumina se poate întâlni fără nicio oprelişte cu chipul femeilor, e că poţi citi în ochii acestora tristeţea care trădează lipsa dragostei. Femeile sunt frumoase şi atunci când sunt triste. Tristeţea femeilor urâţeşte însă lumea! Dacă se pierde frumuseţea lumii, există riscul să se piardă însăşi meseria de femeie. Ar fi începutul unei lungi singurătăţi a bărbaţilor.Ei pot trăi fără dragoste, fără dragostea pe care o au de oferit, dar nu şi fără cea pe care s-au obişnuit s-o primească! Dac-am şti ce uşor se poate scăpa de un asemenea risc! Suntem atât de aproape de inima noastră! Numai să vrem să intrăm şi să îngenunchem pentru o clipă în faţa icoanei ce se află aici. Ca să se afle, ea trebuie mai întâi pusă, altminteri intrăm degeaba! "
http://jurnalul.ro/editorial/meseria-de-femeie-638562.html
@Elise
29/03/2013
RépondreSupprimerCEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI
Charlotte, Carolina de Nord
Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de
scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.
In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut
nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat
companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost
distruse intr-o serie de "mici focuri".
Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca
avocatul a fumat tigarile.
Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.
Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de
asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin "neserioasa".
Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de
asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv
impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi "foc acceptabil",
iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.
Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare
a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea
tigarilor in "incendiu".
ACUM URMEAZA FAZA TARE
Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta
sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.
In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul
anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru
incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24
de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$
Aceasta poveste are la baza o intamplare adevarata si a castigat Locul I la
concursul "Recent Criminal Lawyers Award Contest"
@VV
PICO DELLA MIRANDOLA
RépondreSupprimer("despre demnitatea omului" - fragment)
"Nu ţi-am dat nici un anumit loc în care să stai, nici vreo formă proprie ţie, nici vreo predestinare anumită, asta pentru ca tu să poţi alege după dorinţa ta, cum vei hotărî tu, orice loc unde să te stabileşti, orice formă şi orice faptă.
Natura tuturor celorlate fiinţe este limitată şi constrânsă de legi stabilite de noi. Numai pe tine singur nimic nu te îngrădeşte şi tu singur înzestrat cu voinţă liberă, pe care eu ţi-am dat-o, hotărăşti căror restricţii să supui natura ta. Te-am aşezat în mijlocul lumi pentru ca ţie să-ţi fie uşor să pătrunzi cu privirea în tot ce te înconjoară. Nu te-am făcut nici fiinţă cerească, nici pământească, nici muritoare, nici nemuritoare, pentru ca tu să-ţi fii ţie însuţi sculptor liber şi pentru ca tu să te poţi înveşmânta în orice formă vei alege. Tu poţi să cazi în stare animalică, dar poţi şi să te înalţi pornind din înţelegerea sufletului până la gradul de fiinţă asemănătoare lui Dumnezeu."
SUNT UN PACATOS, PARINTE
RépondreSupprimerde Ion Minulescu
La parintele Vintila
Vine-Arvinte, cam sfios
Si se roaga: Fie-ti mila
De un suflet pacatos
Chiar in saptamina mare
Cind tot omul e smerit
Si posteste cu-ndurare,
Uite, am pacatuit !
-Ai furat ? intreaba popa
-Nu, prea sfinte! Fara vrere
M-am dat raului si hopa
In gradina c'o muiere !
-Vai de mine, vai de mine....
Greu pacat ai savirsit....
Insa daca-mi spui cu cine,
Poate vei fi mantuit.
-Nu pot, a raspuns Arvinte,
Sa-mi fac chinul si mai greu
Nu pot s-o divulg, Parinte,
Ca ma bate Dumnezeu !
Era'nalta si frumoasa,
Parul blond si ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasa,
Dintii de margaritar...
-Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smirdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg ca Domnul
Ma trazneste chiar acum !
.....Si-avea flori la cingatoare,
Trup de crin imbobocit,
Mijlocel de fata mare,
Numai buna de iubit..
-Poate-ai fost cu Mitza Creatza
Cea usoara ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar si viata,
Insa nu pot s-o divulg !
Durdulie, 'mbujorata,
Numai cintec, numai joc,
Cind te-a strins in brate-odata,
Ai simtit in vine foc !
-Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care sade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgindari rana,
Fiindca tot nu pot sa spun !
.....O comoara tainuita,
Fruct in dragoste scaldat,
Toata plina de ispita,
Toata plina de pacat!
- Bine, du-te, mediteaza,
Si vii miine mai dispus,
Domnul sa te aibe-n paza!
-Sarut dreapta !Si s-a dus.
Ajungind in colt, ca vintu'
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntreba:
-Ei, Prea Sfintul
De pacat te-a dezlegat ?
-Inca nu ! raspunse-Arvinte
Foarte vesel si vioi,
Dar aflai de la Parinte
Inca trei adrese noi !”
...........
hi hi hi
Printemps d'Europe est un festival qui accueille des artistes venus d'Europe et au delà de ses frontières afin de faire découvrir et partager leur culture et leur création auprès du public lyonnais.
RépondreSupprimerA cette occasion, nous accueillerons un spectacle roumain "Amalia Respira Adanc" du Teatrul Act (Bucarest) le 22 mai 2013 pour notre soirée d'ouverture à la Maison de la Jeunesse et de la Culture de Monplaisir (Lyon 8è). Le spectacle sera présenté en langue roumaine surtitré en français.
Ce serait un véritable plaisir d’accueillir des spectateurs roumains pour cette occasion! Nous proposons un tarif de groupe à partir de 10 personnes si plusieurs personnes sont intéressées pour assister à la représentation.
Bien à vous,
Audrey Bernaville
Chargée de communication - Europe & Cies
25 avenue des frères Lumière 69008 LYON
tel : +33(0)4 78 01 27 41
mobile : 07 86 37 17 68
www.europeetcies.eu
www.facebook.com/EuropeEtCompagnies